Deputatul AUR Ramona Ioana Bruynseels critică eșecul PSD, PNL, USR, UDMR și al Administrației Prezidențiale în elaborarea Legii salarizării unitare, după 114 zile de blocaj politic. Parlamentarul subliniază că România a pierdut 770 de milioane de euro din PNRR, nu are încă un Guvern cu puteri depline și acuză partidele de la putere că au menținut o ficțiune instituțională în jurul unui executiv demis, fără dialog social real și fără asumarea răspunderii.
„Timp de 114 zile ni s-a repetat aceeași justificare: nu putem încheia această perioadă de provizorat, trebuie să facem Legea salarizării, trebuie să salvăm jalonul din PNRR, trebuie să luăm cele 770 de milioane de euro. Astea ne-ați spus întruna. După 114 zile, tragem linie: nu avem un Guvern cu puteri depline, nu avem Legea salarizării și pierdem cele 770 de milioane de euro. Atunci întrebarea este cât se poate de simplă: pentru ce ați mai stat?
În luna mai, președintele Nicușor Dan ne spunea că, în urma consultărilor, există un acord între PSD, PNL, USR și UDMR și oferea asigurări că noua Lege a salarizării va fi gata până la 1 iulie.
Suntem la sfârșitul lunii august. Legea nu există. Acum, după ce termen după termen a fost ratat, aflăm chiar de la Administrația Prezidențială că legea salarizării a eșuat. Ce surpriză! Și începe spectacolul: unii îi acuză pe ceilalți, dau vina pe sindicate, dau vina pe partenerii politici, pe termene, pe Bruxelles. Toată lumea este vinovată, numai cei care conduc România de ani de zile nu.
Dar problema este mult mai gravă decât incapacitatea lor administrativă. Problema fundamentală este că au încercat să construiască o întreagă ficțiune politică și instituțională în jurul unui Guvern demis. Un Guvern demis are competențe constituționale limitate la administrarea treburilor publice. Cu toate acestea, am văzut cum reprezentanții săi au lucrat la o lege care urma să reorganizeze salarizarea unui sector public întreg, au purtat discuții despre ea și au prezentat variante drept soluții pentru îndeplinirea unui jalon european.
În același timp, Administrația Prezidențială s-a transformat într-un soi de masă paralelă de negociere pentru Legea salarizării.
De când negociază Cotroceniul legea salarizării? Nu știu. Constituția îi dă președintelui atribuții foarte clare. Elaborarea politicilor salariale și negocierea unei asemenea legi nu se numără printre ele. Există o problemă serioasă privind limitele constituționale și legale în care au acționat instituțiile implicate, iar eventualele răspunderi juridice trebuie stabilite de instituțiile competente.
Mai există însă o problemă. Unde au fost implicate sindicatele în tot acest context? Unde a fost dialogul social real? Unde au fost profesorii, medicii, funcționarii și toate categoriile profesionale ale căror venituri urmau să fie modificate prin această lege?
Toată vara ați ținut sute de mii de oameni într-o stare de nesiguranță, ați transformat Legea salarizării într-o sperietoare. Profesorii s-au întrebat dacă le scad veniturile, medicii au cerut explicații. Dar răspunsurile nu au venit.
În locul unei dezbateri transparente, am avut variante despre care aflam din presă, negocieri despre care nimeni nu știa cine le poartă și acuzații între partidele care, în luna mai, ne spuneau că ajunseseră deja la un acord. Și este interesant că nici PSD, nici PNL, nici USR, nici UDMR nu s-au grăbit să transforme această presupusă înțelegere într-o inițiativă legislativă pe care să și-o asume public în Parlament. Dacă legea era atât de bună, de ce nu și-a asumat-o nimeni? Dacă exista consens, unde este legea? Dacă textul era pregătit, de ce nu a ajuns în Parlament la timp?
Dacă cei 770 de milioane de euro erau atât de importanți, cine răspunde acum pentru eșec? Aici este esența întregii povești. Problema nu este doar dacă România pierde sau nu niște bani. Problema este că statul nu poate funcționa la nesfârșit prin improvizații instituționale și artificii juridice. O soluție construită pe o bază juridică șubredă nu devine legală doar pentru că la capătul ei există bani europeni.
România se află astăzi într-o situație aproape absurdă. Avem criză politică. Avem o criză în energie. Avem probleme în educație. Avem probleme în sănătate. Agricultura este și ea sub presiune. Deficitul ne sufocă. Puterea de cumpărare a românilor scade. Investițiile sunt blocate sau întârziate. Bolnavii de cancer nu au medicamente, sistemul medical este în colaps, iar educația, după cum am spus, nici nu mai pomenim.
Și, peste toate acestea, România nu are de 114 zile un Guvern cu puteri depline. În loc să facă singurele lucruri care pot pune capăt acestui blocaj, instituțiile statului încearcă să inventeze soluții provizorii pentru un interimat care nu se mai termină. Nicușor Dan trebuie să își îndeplinească atribuțiile constituționale pentru formarea unui Guvern cu puteri depline. Guvernul demis trebuie să înceteze să se comporte ca și cum ar avea un mandat politic deplin. Nu-l are!
Legea salarizării trebuie făcută de un Guvern legitim, prin dialog social real, transparent, cu sindicatele și cu toate categoriile profesionale afectate, și apoi dezbătută în Parlament.
După 114 zile, România nu mai are nevoie de încă o explicație, ci are nevoie de un Guvern. Pentru că bilanțul actual este imposibil de ascuns: 114 zile – nici Guvern, nici Legea salarizării, dar și 770 de milioane de euro pierdute. Păi, și atunci pentru ce ați mai stat la guvernare?”, a declarat deputatul AUR, Ramona Ioana Bruynseels.
MATERIAL PUBLICITAR POLITIC PARTIDUL ALIANȚA PENTRU UNIREA ROMANILOR (AUR). Notificare privind transparența la https://www.realitatea.net/notificare-transparenta-publicitate-politica-2026
