Președintele Academiei Române: E bine să ne gândim că în anul 1918 păream pierduți

Președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, i-a îndemnat pe români să aibă încredere, iar încrederea să le genereze speranță, amintind faptul că, în anul 1918, deși totul părea pierdut, la 1 decembrie a avut loc Marea Unire.

„Din fericire, ziua de 1 Decembrie a reușit până acum, în cei 107 ani trecuți de la evenimentul petrecut la Alba Iulia, să-i strângă pe români la un loc, să-i însuflețească și să-i facă să uite de necazuri, știți, cum e vorba aceea a noastră atunci când suntem la ananghie, cele rele să se spele, cele bune să se adune. Măcar astăzi, să ne gândim la lucrurile bune.

E greu, e greu. Văd mulți români necăjiți, care nu mai au speranța binelui, care așteaptă sărbătorile cu inima strânsă, care se gândesc la medicamentele pe care poate nu le pot lua, care se întristează, dar cred că astăzi, totuși, în sufletele lor se picură un pic de ambrozie și nectar în legătură cu viitorul. Vreau să cred că îi putem încuraja și noi, cei care știm câte ceva despre evenimentele istorice.

E bine să ne gândim, de pildă, că în anul 1918, păream pierduți, totul era risipit. La începutul anului, cel puțin atunci când s-a unit Basarabia, la 27 martie, în sufletele multora nu mai era nicio speranță, țara era cotropită, Casa Regală, Parlamentul, Guvernul, autoritățile erau refugiate la Iași, teritoriul țării era rășluit,

nu știam ce va urma, și, totuși, așa s-au rânduit lucrurile prin voința națională și prin voința lui Dumnezeu, încât la sfârșitul anului 1918, pare că o apoteoză se lăsase asupra României și românilor, așa că eu în ziua de astăzi îi îndemn pe români să aibă încredere și încrederea să le genereze speranță”, a spus președintele Academiei Române, la „Apel matinal” de la Radio România Actualități.

De asemenea, academicianul Ioan-Aurel Pop a amintit proverbul latin care spune să nu uităm că nimic nu dă natura și Dumnezeu omului fără foarte multă stăruință. „Nu putem aștepta de la alții să ne vină mântuirea”, a adăugat el.

Președintele Academiei Române, despre ziua de 1 decembrie 1918: „Lumea se strângea spontan, ca un organism care prindea viață”

Totodată, preledintele Academiei Române a povestit cum s-a desfășurat ziua de 1 decembrie 1918, începutâ cu o dimineață mult mai friguroasă decât cea din acest an.

„Oamenii se mișcau spre Alba Iulia, independent de faptul că le era frig, pe jos sau cu căruțele, unii renunțaseră la călătoria cu trenul pentru că era o situație de nehotărâre și nu se știa când vor veni trenurile.

Respirația oamenilor, cum zice Lucian Blaga la un moment dat, se întrupa în vizibile cristale pe șoseaua care ducea spre Alba Iulia, scârțâiau prin făgașele zăpezii căruțele acestea românești, buchete de chiote de bucurie și lumea se strângea spontan, irezistibil, organic, masiv, ca un organism care prindea viață.

Și atunci, cum spuneam, era o foarte mare deznădejde și ideea că vom înfăptui ceva împreună, adică ideea că ne vom face adăpostul nostru ocrotitor, al tuturor românilor, ne-a însuflețit pe toți.

Acum n-ar trebui să ne lăsăm pradă tristeții sau necazurilor, pentru că fără acest adăpost al nostru - știți, așa cum polonezii au Polonia, ungurii Ungaria, bulgarii Bulgaria și francezii Franța, și noi avem această țară numită România. Din fericire, ea există încă, e destul de încăpătoare pentru toți și nu ar trebui decât să ne-o gospodărim bine, să o aranjăm așa ca o casă pregătită pentru ceea ce va veni, pregătită pentru oaspeți.

De aceea, e bine să ne gândim la exemplul acelor ani. Românii atunci aveau o idee extraordinară: ei practicau politica faptului împlinit. Marile puteri erau marile puteri, ele vegheau, ne împiedicau sau ne ajutau, dar românii își făceau ceea ce aveau ei de înfăptuit, pe de o parte. Pe de altă parte aveau foarte mare încredere în forța lor și nu așteptau de la marile puteri decât recunoașterea a ceea ce au făcut”, a spus Ioan-Aurel Pop.