Sport· 10 min citire

Istvan Kovacs: ”De-a lungul anilor, am fost catalogat în rândul arbitrilor severi. Dacă ești slab, jucătorii nu ascultă de tine”

istvan+kovacs+interviu

istvan+kovacs+interviu

Scris de Paduraru Valentin Publicat: 3 feb. 2019, 16:42

Istvan Kovacs, unul dintre cei mai importanți arbitri ai momentului din România, a debutat în toamna anului trecut în cea mai importantă competiție europeană, UEFA Champions League, iar în acest weekend, prezent acasă, la Carei, a acordat un interviu colegilor de la Opinie de Carei și Anziksz.

Ce noutăți ai legat de Liga Campionilor? Te-ai așteptat să ajungi aici?

Istvan Kovacs: Bineînțeles că m-am așteptat. În ultimii trei- patru ani, am arbitrat mai multe partide în preliminariile Ligii Campionilor. Am arbitrat bine, fără greșeli majore. În aceste condiții, e logic că m-am așteptat să primesc șansa de a confirma pe o treaptă superioară, lucru care s-a și întâmplat.

Unde vor avea loc meciurile din Liga Campionilor?

Istvan Kovacs: Deocamdată nu se știe. Recent m-am reîntors acasă din Portugalia, unde am participat la un stagiu de pregătire. În cadrul acestuia, arbitrii sunt pregătiți pentru sezonul din primăvară. Au fost prezenți 47 de arbitri din întreaga Europă. În Liga Campionilor a fost implementat arbitrajul video, astfel că ne-au instruit și în această privință. Mi-au reușit testele fizice și cele teoretice, așa că acum aștept să aflu ce partidă voi arbitra. Toți cei care au trecut de respectivele teste vor arbitra meciuri în Liga Campionilor.

Când ai renunțat la cariera de jucător, te-ai gândit că vrei obține un succes mai mare ca și arbitru?

Istvan Kovacs: Mi-am început cariera fotbalistică la vârsta de 11 ani. Am trecut pe la toate grupele de vârstă la Victoria Carei, iar la 15 ani am ajuns la echipa mare. N-am jucat ca și titular, dar am fost în lot. Din când în când am intrat pe teren la partidele amicale. În cele din urmă, am debutat în culorile Victoriei într-un meci de Liga a 3-a, disputat acasă împotriva celor de la Sighetu Marmației. Cel care m-a trimis pe teren a fost antrenorul Mikulás György.

Pe ce post ai jucat?

Istvan Kovacs: Am fost mijlocaș și atacant. Am jucat vreo 20-25 de minute. În sezonul următor am primit mai multe șanse de a juca. În ultimul meu sezon, când aveam 19-20 de ani, am jucat mai mult, chiar am marcat goluri. Dar între timp, la propunerea tatălui meu, am început cursul de arbitraj. Astfel, le-am făcut pe amândouă în paralel. Având vineri meciurile în Liga a 3-a, sâmbătă și duminică puteam să arbitrez în județ. Bineînțeles că s-a aflat… Este hazliu ce voi spune acum, dar s-a întâmplat ca ceilalți colegi să afle că sunt și arbitru. Între timp, eu plănuiam să devin mare fotbalist, să joc în prima ligă, ca și Hagi, căci el era idolul meu. Ulterior, mi-am dat seama că acest lucru nu se va întâmpla. Revenind, atunci când s-au anunțat titularii, antrenorul s-a uitat la mine, împreună cu colegii, și m-a întrebat: „Istvan, arbitrezi?”. Închipuiți-vă ce palmă a fost pentru mine, căci eram pregătit să joc. Acest lucru chiar s-a întâmplat: nu am avut loc între primii 11, așa că am arbitrat amicalele disputate cu echipe din Liga a 2-a și a 3-a. Ca să răspund la întrebare, jucătorii echipelor din Liga a 2-a au început să mă întrebe unde arbitrez mai exact, considerându-mă talentat. Le-am spus că doar acum am început, având doar 16 ani, însă mi-au răspuns că par mai matur. Atunci și arbitrii din județul Satu Mare mi-au spus că sunt mai talentat ca arbitru decât ca și jucător.

Ai fost dezamăgit?

Istvan Kovacs: La început m-a deranjat, pentru că nu am fost un jucător neglijent, pentru că am fost chiar și golgheter la echipă, ba chiar și căpitan. Bineînțeles că m-a deranjat, mi-a zgândărit egoul. Însă în timp a început să-mi placă tot mai mult arbitrajul. Aici ești propriul tău stăpân, în timp ce într-o echipă sunt mai multe personalități…

Iar performanța nu depine doar de tine…

Istvan Kovacs: Nu doar de tine. Mai ales când ești tânăr, jucătorii mai în vârstă încearcă să te domine. Chiar dacă ai o personalitate puternică, există totuși o ierarhie pe care trebuie să o respecți multă vreme până când ți se permite să ajungi între cei puternici. Pe mine, acest lucru m-a deranjat. În calitate de arbitru, am putut trăi acest sentiment pentru că acolo eu am fost șeful pe teren. Și așa, treptat, mi s-a dezvoltat personalitatea.

Care este principala calitate a unui arbitru? În cazul tău care este acea calitate pentru care ai ajuns arbitru de Liga Campionilor?

Istvan Kovacs: Este o treabă complexă. Eu arbitrez de 20 de ani. Pot să spun că de-a lungul acestor ani s-a căutat tot timpul altceva. Când am întrebat, tot timpul am auzit că trebuie să fii o personalitate puternică, hotărât și sever. Apoi au trecut anii și s-au căutat arbitri de „tip robot”, cărora li se spunea exact ce trebuie să facă, iar dacă nu respectau indicațiile erau trași la răspundere. Acum pot să spun că s-a ajuns ca din nou să fie căutați arbitrii cu personalitate puternică, severi și hotărâți. Bineînțeles că nu îi poți mulțumi pe toți, cineva tot timpul va fi nemulțumit. De-a lungul anilor, am fost catalogat în rândul arbitrilor severi. Dar eu consider că un arbitru trebuie să aibă și o personalitate puternică. Există situații în care la un meci sunt 50.000 de spectatori, ai în jurul tău de două ori câte 11 jucători, plus cei care stau pe banca de rezerve. Pentru fiecare dintre aceștia tu trebuie să fii cel care le spune ce să facă. Dacă ești slab, atunci nu ascultă de tine. Din prima… Jucătorii te analizează încă înainte de a intra pe teren dacă se poate cu acest arbitru sau nu, merită să te legi de el sau nu. Și deja atunci își dau seama dacă tu ești conducătorul jocului sau nu.

Care dintre meciurile pe care le-ai arbitrat este cel mai memorabil pentru tine? La care meci au fost cei mai mulți spectatori? Ce ai scoate în evidență din cariera ta de până acum?

Istvan Kovacs: Au fost foarte multe partide memorabile. Și amintiri pozitive, dar și negative…

Enumeră, te rog, câteva care îți vin acum în minte

Istvan Kovacs: Printre cele pozitive este, de exemplu, partida care mi-a deschis porțile, primul meci în care m-a întâlnit cu o echipă din prima ligă, respectiv finala Supercupei. Eu am sărit din liga a 3-a direct în finala Supercupei României. Până atunci, cei mai mulți spectatori au fost 4.500, iar în finală au fost 25.000. Este o amintire pozitivă, care va rmâne în sufletul meu. Oamenii au ambiții și fiecare arbitru ar vrea să ajungă la un nivel cât mai ridicat. O altă amintire plăcută este debutul meu în grupele Europa League. Am fost în Liverpool, cu Everton, și aceasta este o amintire foarte plăcută. Când am debutat în Liga Campionilor, în Valencia, este o altă amintire extrem de plăcută. Au fost 45.000 de spectatori. O senzație de nedescris. La fel și când am ascultat imnul ca și arbitru debutant. Când am arbitrat selecționatele Franței sau Portugaliei. În 2014 am arbitrat un meci al selecționatei Franței, iar peste doi ani au jucat finala Campionatului European. Portughezii, care au câștigat finala în acel an, au fost arbitrați de mine într-o altă partidă disputată peste câteva luni. Sunt amintiri foarte plăcute. La capitolul impresii negative aș aminti meciul Stelei de la Târgu Mureș, din 2014, când am prins o zi foarte proastă. Pe lângă faptul că am greșit, presa a pus capac. S-a exagerat puțin cu atacurile întreptate împotriva mea. Este o amintire negativă, care rămâne. O amintire din care, bineînțeles, am învățat.

Ce se poate învăța din așa ceva?

Istvan Kovacs: După meci au urmat numeroase atacuri, timp de 45 de zile, în ziare și la televiziuni. Am fost ca și un star a cărei stea începe să apună. Glumim acum, dar au fost momente grele pentru mine. Chiar și pe stradă am fost apostrofat și atacat de oameni.

Aici, în Carei?

Istvan Kovacs: Da, aici în Carei. Un lucru la care nu m-aș fi așteptat niciodată.

Totuși, cel puțin careienii ar fi trebuit să te susțină…

Istvan Kovacs: Nu a fost așa. Au fost careieni care mi-au ținut partea, însă au fost și careieni care m-au atacat. Aveam două opțiuni: fie ajung în categoria arbitrilor despre care se spune că și el a fost acolo sau merg mai departe pentru a-mi împlini visul. Am ales cea de-a doua variantă.

Care îți sunt acum visurile?

Istvan Kovacs: Momentan, mă număr printre cei mai buni 46 de arbitri din Europa. Cei care sunt convocați la cursurile de iarnă vor abitra meciurile europene din primăvară. Scopul meu este să ajung între primii 26 de arbitri din Europa, în categoria de elită, acum fiind în categoria „first”. Dintre aceștia sunt selectați cei care vor putea arbitra în Campionatul European sau chiar la un Campionat Mondial.

Exemplul tău este urmat de către mulți, cum ar fi fratele tău sau frații Kopriva…

Istvan Kovacs: Da, în Carei da. Fratele meu a primit acum decizia Comisiei Centrale a Arbitrilor pe baza căreia va putea arbitra în Liga a 2-a.

Ce sfaturi îi poți da fratelui tău?

Istvan Kovacs: Sunt în relații foarte bune cu fratele meu. Mă număr printre acei oameni norocoși care au o relație adevărată de frate. Problema este că între doi frați există tot timpul legăturile din copilărie care apare tot timpul în cadrul discuțiilor. Fiind președintele Comisiei Județene de Arbitri, răspund de toți arbitrii din județul Satu Mare. Este una când îi dau sfaturi unui străin, întrucât acesta trebuie să mă asculte, și cu totul altceva când discut cu fratele meu, întrucât atunci trebuie să adopt un asemenea ton încât să nu ajungem la certuri. Adevărul este că pot să fiu foarte critic, după cât sunt de critic cu mine însumi, și îi spun și lui același lucru. Știu și eu că uneori asemenea cuvinte deranjează. Însă nu avem probleme, întrucât înțelege că am intenții bune și trebuie să învețe din ceea ce-i spun.

Ce sfaturi le dai celor mai tineri? Merită să se apuce de arbitraj? Pot să ajungă la un nivel ridicat chiar și pornind din Carei?

Istvan Kovacs: Bineînțeles! În primul rând trebuie să le placă arbitrajul, căci presupune sacrificii. Dacă ajungi mai sus, la sfârșit de săptămână ești plecat de acasă, familia o vezi mai rar. Trebuie să ai alături o prietenă sau o soție înțelegătoare, care să îți fie alături, care să accepte toate acestea. Le propun tuturor să se apuce de arbitraj, dar dacă nu îți place, la fel ca și în cazul oricărei ocupații, ești predispus să renunți. Însă atunci când cineva ajunge în Liga a 2-a sau a 3-a, atunci începe să simtă ce înseamnă să fii arbitru: primești mai mult respect din partea jucătorilor, modul de organizare e altul. În Liga a 2-a sunt partide televizate, astfel că oamenii pot să te vadă la televizor. Ai determinare pentrua rămâne acolo. Cei cărora le place, aceia rămân. Iar cei care sunt acolo au ca scop să devină tot mai buni. La fel ca și scopul meu, să mă perfecționez continuu, în fiecare zi. Și tot timpul ai ce să înveți. Întotdeauna întâlnești situații cu care nu te-ai confruntat în anteriorii 20 de ani. Însă când începi să fii mulțumit de tine însuți începi să te plafonezi.

Cum apreciezi venirea lui Marius Botan ca antrenor la Victoria Carei?

Istvan Kovacs: Marius este un antrenor foarte bun. Am jucat cu el într-o echipă, am fost coechipieri. Știu ce sacrificii a făcut și el pentru a se dezvolta, pentru a învăța. Și văd cât de mult îi place totul, cât de entuziast lucrează. După părerea mea, va face o muncă bună la Victoria Carei. Nu degeaba a obținut rezultatele anterioare: a promovat cu Tășnadul în Liga a 3-a, acolo a înfrânt U Cluj, echipă ce a ajuns în Liga a 2-a. Probabil că aceea a fost singura înfrângere a clujenilor. Aceste rezultate nu sunt deloc întâmplătoare.

Interviul a fost acordat portalurilor Opinie de Carei și Anziksz

Distribuie articolul

Urmărește știrile Realitatea de Satu Mare și pe Google News