Istvan Kovacs, unul dintre cei mai importanți arbitri ai momentului din România, a debutat în toamna anului trecut în cea mai importantă competiție europeană, UEFA Champions League, iar în acest weekend, prezent acasă, la Carei, a acordat un interviu colegilor de la Opinie de Carei şi Anziksz.

Ce noutăţi ai legat de Liga Campionilor? Te-ai aşteptat să ajungi aici?

Istvan Kovacs: Bineînţeles că m-am aşteptat. În ultimii trei- patru ani, am arbitrat mai multe partide în preliminariile Ligii Campionilor. Am arbitrat bine, fără greşeli majore. În aceste condiţii, e logic că m-am aşteptat să primesc şansa de a confirma pe o treaptă superioară, lucru care s-a şi întâmplat.

Unde vor avea loc meciurile din Liga Campionilor?

Istvan Kovacs: Deocamdată nu se ştie. Recent m-am reîntors acasă din Portugalia, unde am participat la un stagiu de pregătire. În cadrul acestuia, arbitrii sunt pregătiţi pentru sezonul din primăvară. Au fost prezenţi 47 de arbitri din întreaga Europă. În Liga Campionilor a fost implementat arbitrajul video, astfel că ne-au instruit şi în această privinţă. Mi-au reuşit testele fizice şi cele teoretice, aşa că acum aştept să aflu ce partidă voi arbitra. Toţi cei care au trecut de respectivele teste vor arbitra meciuri în Liga Campionilor.

Când ai renunţat la cariera de jucător, te-ai gândit că vrei obţine un succes mai mare ca şi arbitru?

Istvan Kovacs: Mi-am început cariera fotbalistică la vârsta de 11 ani. Am trecut pe la toate grupele de vârstă la Victoria Carei, iar la 15 ani am ajuns la echipa mare. N-am jucat ca şi titular, dar am fost în lot. Din când în când am intrat pe teren la partidele amicale. În cele din urmă, am debutat în culorile Victoriei într-un meci de Liga a 3-a, disputat acasă împotriva celor de la Sighetu Marmaţiei. Cel care m-a trimis pe teren a fost antrenorul Mikulás György.

Pe ce post ai jucat?

Istvan Kovacs: Am fost mijlocaş şi atacant. Am jucat vreo 20-25 de minute. În sezonul următor am primit mai multe şanse de a juca. În ultimul meu sezon, când aveam 19-20 de ani, am jucat mai mult, chiar am marcat goluri. Dar între timp, la propunerea tatălui meu, am început cursul de arbitraj. Astfel, le-am făcut pe amândouă în paralel. Având vineri meciurile în Liga a 3-a, sâmbătă şi duminică puteam să arbitrez în judeţ. Bineînţeles că s-a aflat… Este hazliu ce voi spune acum, dar s-a întâmplat ca ceilalţi colegi să afle că sunt şi arbitru. Între timp, eu plănuiam să devin mare fotbalist, să joc în prima ligă, ca şi Hagi, căci el era idolul meu. Ulterior, mi-am dat seama că acest lucru nu se va întâmpla. Revenind, atunci când s-au anunţat titularii, antrenorul s-a uitat la mine, împreună cu colegii, şi m-a întrebat: „Istvan, arbitrezi?”. Închipuiţi-vă ce palmă a fost pentru mine, căci eram pregătit să joc. Acest lucru chiar s-a întâmplat: nu am avut loc între primii 11, aşa că am arbitrat amicalele disputate cu echipe din Liga a 2-a şi a 3-a. Ca să răspund la întrebare, jucătorii echipelor din Liga a 2-a au început să mă întrebe unde arbitrez mai exact, considerându-mă talentat. Le-am spus că doar acum am început, având doar 16 ani, însă mi-au răspuns că par mai matur. Atunci şi arbitrii din judeţul Satu Mare mi-au spus că sunt mai talentat ca arbitru decât ca şi jucător.

Ai fost dezamăgit?

Istvan Kovacs: La început m-a deranjat, pentru că nu am fost un jucător neglijent, pentru că am fost chiar şi golgheter la echipă, ba chiar şi căpitan. Bineînţeles că m-a deranjat, mi-a zgândărit egoul. Însă în timp a început să-mi placă tot mai mult arbitrajul. Aici eşti propriul tău stăpân, în timp ce într-o echipă sunt mai multe personalităţi…

Iar performanţa nu depine doar de tine…

Istvan Kovacs: Nu doar de tine. Mai ales când eşti tânăr, jucătorii mai în vârstă încearcă să te domine. Chiar dacă ai o personalitate puternică, există totuşi o ierarhie pe care trebuie să o respecţi multă vreme până când ţi se permite să ajungi între cei puternici. Pe mine, acest lucru m-a deranjat. În calitate de arbitru, am putut trăi acest sentiment pentru că acolo eu am fost şeful pe teren. Şi aşa, treptat, mi s-a dezvoltat personalitatea.

Care este principala calitate a unui arbitru? În cazul tău care este acea calitate pentru care ai ajuns arbitru de Liga Campionilor?

Istvan Kovacs: Este o treabă complexă. Eu arbitrez de 20 de ani. Pot să spun că de-a lungul acestor ani s-a căutat tot timpul altceva. Când am întrebat, tot timpul am auzit că trebuie să fii o personalitate puternică, hotărât şi sever. Apoi au trecut anii şi s-au căutat arbitri de „tip robot”, cărora li se spunea exact ce trebuie să facă, iar dacă nu respectau indicaţiile erau traşi la răspundere. Acum pot să spun că s-a ajuns ca din nou să fie căutaţi arbitrii cu personalitate puternică, severi şi hotărâţi. Bineînţeles că nu îi poţi mulţumi pe toţi, cineva tot timpul va fi nemulţumit. De-a lungul anilor, am fost catalogat în rândul arbitrilor severi. Dar eu consider că un arbitru trebuie să aibă şi o personalitate puternică. Există situaţii în care la un meci sunt 50.000 de spectatori, ai în jurul tău de două ori câte 11 jucători, plus cei care stau pe banca de rezerve. Pentru fiecare dintre aceştia tu trebuie să fii cel care le spune ce să facă. Dacă eşti slab, atunci nu ascultă de tine. Din prima… Jucătorii te analizează încă înainte de a intra pe teren dacă se poate cu acest arbitru sau nu, merită să te legi de el sau nu. Şi deja atunci îşi dau seama dacă tu eşti conducătorul jocului sau nu.

Care dintre meciurile pe care le-ai arbitrat este cel mai memorabil pentru tine? La care meci au fost cei mai mulţi spectatori? Ce ai scoate în evidenţă din cariera ta de până acum?

Istvan Kovacs: Au fost foarte multe partide memorabile. Şi amintiri pozitive, dar şi negative…

Enumeră, te rog, câteva care îţi vin acum în minte

Istvan Kovacs: Printre cele pozitive este, de exemplu, partida care mi-a deschis porţile, primul meci în care m-a întâlnit cu o echipă din prima ligă, respectiv finala Supercupei. Eu am sărit din liga a 3-a direct în finala Supercupei României. Până atunci, cei mai mulţi spectatori au fost 4.500, iar în finală au fost 25.000. Este o amintire pozitivă, care va rmâne în sufletul meu. Oamenii au ambiţii şi fiecare arbitru ar vrea să ajungă la un nivel cât mai ridicat. O altă amintire plăcută este debutul meu în grupele Europa League. Am fost în Liverpool, cu Everton, şi aceasta este o amintire foarte plăcută. Când am debutat în Liga Campionilor, în Valencia, este o altă amintire extrem de plăcută. Au fost 45.000 de spectatori. O senzaţie de nedescris. La fel şi când am ascultat imnul ca şi arbitru debutant. Când am arbitrat selecţionatele Franţei sau Portugaliei. În 2014 am arbitrat un meci al selecţionatei Franţei, iar peste doi ani au jucat finala Campionatului European. Portughezii, care au câştigat finala în acel an, au fost arbitraţi de mine într-o altă partidă disputată peste câteva luni. Sunt amintiri foarte plăcute. La capitolul impresii negative aş aminti meciul Stelei de la Târgu Mureş, din 2014, când am prins o zi foarte proastă. Pe lângă faptul că am greşit, presa a pus capac. S-a exagerat puţin cu atacurile întreptate împotriva mea. Este o amintire negativă, care rămâne. O amintire din care, bineînţeles, am învăţat.

Ce se poate învăţa din aşa ceva?

Istvan Kovacs: După meci au urmat numeroase atacuri, timp de 45 de zile, în ziare şi la televiziuni. Am fost ca şi un star a cărei stea începe să apună. Glumim acum, dar au fost momente grele pentru mine. Chiar şi pe stradă am fost apostrofat şi atacat de oameni.

Aici, în Carei?

Istvan Kovacs: Da, aici în Carei. Un lucru la care nu m-aş fi aşteptat niciodată.

Totuşi, cel puţin careienii ar fi trebuit să te susţină…

Istvan Kovacs: Nu a fost aşa. Au fost careieni care mi-au ţinut partea, însă au fost şi careieni care m-au atacat. Aveam două opţiuni: fie ajung în categoria arbitrilor despre care se spune că şi el a fost acolo sau merg mai departe pentru a-mi împlini visul. Am ales cea de-a doua variantă.

Care îţi sunt acum visurile?

Istvan Kovacs: Momentan, mă număr printre cei mai buni 46 de arbitri din Europa. Cei care sunt convocaţi la cursurile de iarnă vor abitra meciurile europene din primăvară. Scopul meu este să ajung între primii 26 de arbitri din Europa, în categoria de elită, acum fiind în categoria „first”. Dintre aceştia sunt selectaţi cei care vor putea arbitra în Campionatul European sau chiar la un Campionat Mondial.

Exemplul tău este urmat de către mulţi, cum ar fi fratele tău sau fraţii Kopriva…

Istvan Kovacs: Da, în Carei da. Fratele meu a primit acum decizia Comisiei Centrale a Arbitrilor pe baza căreia va putea arbitra în Liga a 2-a.

Ce sfaturi îi poţi da fratelui tău?

Istvan Kovacs: Sunt în relaţii foarte bune cu fratele meu. Mă număr printre acei oameni norocoşi care au o relaţie adevărată de frate. Problema este că între doi fraţi există tot timpul legăturile din copilărie care apare tot timpul în cadrul discuţiilor. Fiind preşedintele Comisiei Judeţene de Arbitri, răspund de toţi arbitrii din judeţul Satu Mare. Este una când îi dau sfaturi unui străin, întrucât acesta trebuie să mă asculte, şi cu totul altceva când discut cu fratele meu, întrucât atunci trebuie să adopt un asemenea ton încât să nu ajungem la certuri. Adevărul este că pot să fiu foarte critic, după cât sunt de critic cu mine însumi, şi îi spun şi lui acelaşi lucru. Ştiu şi eu că uneori asemenea cuvinte deranjează. Însă nu avem probleme, întrucât înţelege că am intenţii bune şi trebuie să înveţe din ceea ce-i spun.

Ce sfaturi le dai celor mai tineri? Merită să se apuce de arbitraj? Pot să ajungă la un nivel ridicat chiar şi pornind din Carei?

Istvan Kovacs: Bineînţeles! În primul rând trebuie să le placă arbitrajul, căci presupune sacrificii. Dacă ajungi mai sus, la sfârşit de săptămână eşti plecat de acasă, familia o vezi mai rar. Trebuie să ai alături o prietenă sau o soţie înţelegătoare, care să îţi fie alături, care să accepte toate acestea. Le propun tuturor să se apuce de arbitraj, dar dacă nu îţi place, la fel ca şi în cazul oricărei ocupaţii, eşti predispus să renunţi. Însă atunci când cineva ajunge în Liga a 2-a sau a 3-a, atunci începe să simtă ce înseamnă să fii arbitru: primeşti mai mult respect din partea jucătorilor, modul de organizare e altul. În Liga a 2-a sunt partide televizate, astfel că oamenii pot să te vadă la televizor. Ai determinare pentrua rămâne acolo. Cei cărora le place, aceia rămân. Iar cei care sunt acolo au ca scop să devină tot mai buni. La fel ca şi scopul meu, să mă perfecţionez continuu, în fiecare zi. Şi tot timpul ai ce să înveţi. Întotdeauna întâlneşti situaţii cu care nu te-ai confruntat în anteriorii 20 de ani. Însă când începi să fii mulţumit de tine însuţi începi să te plafonezi.

Cum apreciezi venirea lui Marius Botan ca antrenor la Victoria Carei?

Istvan Kovacs: Marius este un antrenor foarte bun. Am jucat cu el într-o echipă, am fost coechipieri. Ştiu ce sacrificii a făcut şi el pentru a se dezvolta, pentru a învăţa. Şi văd cât de mult îi place totul, cât de entuziast lucrează. După părerea mea, va face o muncă bună la Victoria Carei. Nu degeaba a obţinut rezultatele anterioare: a promovat cu Tăşnadul în Liga a 3-a, acolo a înfrânt U Cluj, echipă ce a ajuns în Liga a 2-a. Probabil că aceea a fost singura înfrângere a clujenilor. Aceste rezultate nu sunt deloc întâmplătoare.

Interviul a fost acordat portalurilor Opinie de Carei şi Anziksz

Articolul precedentCaptură impresionantă de țigări în Vama Halmeu
Articolul următorCiurdar din Oaș, pe coperta revistei National Geographic